Treceți la conținutul principal

Terapie




Buna!

Ma numesc Iulia si sunt dependenta. Sunt dependenta de nebunie, de extreme si de tampenie. Imi petrec timpul plangandu-ma si isterizandu-ma. Daca ma vei cunoaste nu-ti vei da seama. Ascund defectele majore si ma vei crede normala, simpatica si cu chef de viata. Aparentele nu sunt inselatoare in totalitate. Insa, o data ce ma vei cunoaste mai indeaproape vei realiza ca depedentele de care fac vorbire sunt reale si concrete.

Asa ca, incepand de astazi mi-am propus sa incep terapia. Am o luna la dispozitie sa scap de obiceiuri proaste, invataminte gratuite si ticuri de comportament.

Si pentru ca orice terapie incepe cu nu mai vreau sa.... intocmesc in cele ce urmeaza lista mea cu "Nu mai vreau":
1. Nu mai vreau sa accept scuze.
2. Nu mai vreau sa inteleg printre randuri.
3. Nu mai vreau sa astept miracole.
4. Nu mai vreau sa ascult si sa tac.
5. Nu mai vreau sa stiu.
Etichete:

Comentarii

Trimiteți un comentariu

Postări populare de pe acest blog

Nu's fan Vama!

Masina, drum, praf, verde, rau, rau, vapor, mizerie, nisip, mare! Piperata cu doua trei opriri, excursia pana in Vama a fost cel putin interesanta! A, da! Sunt in concedu in caz ca va intrebati! In concediu si lancezesc bucurandu-ma de fiecare secunda fara telefoane, dead-line-uri si nervi gratuiti! Revenind, am fost in Vama. Acolo unde legendele spun ca e frumos, ca atmosfera e bestiala si preturile sunt "de vama"! Mituri false! Eu una am gasit o vama murdara, prea aglomerata in week-end, prea colorata pentru cineva care vine sa-si odihneasca ochii si prea galagioasa pentru cineva care nu vrea decat sa-si bage piciorul! O, da! S-ar putea spune ca sunt deprimata si ca Vama nu mi-a priit! La fel de bine cum s-ar putea spune ca exceptand barbatii insurati, vama era plina de personaje cu parul mai lung ca al meu si ochii impaienjaniti de aerosoli. Vorbesc in termeni marini, sper ca se observa. Si, desi nu fac parte din cei care arata cu degetul, sau sunt ofensati de aparentul de
2 comentarii
Citiți mai multe

Kokus strikes again!

Pentru ca ieri, in timp ce eram schingiuita pe altarul jobului a aparut din nou el, la fel de insistent ca intotdeauna, si mai ales pentru ca m-a amuzat din nou repetitiva intrebare, am decis sa ii acord privilegiul(glumesc desigur) de a ma suna! Si la scurt timp, kokus68 s-a transformat dintr-un robot stricat vreme de 4 ani, intr-o voce masculina placuta auzului. Radea surprins si, vreme de cateva minute am avut o conversatie simpatica. Apoi, brusc a devenit insistent si enervant dupa care am realizat ca e momenul sa o inchei. De ce sunt stresanti barbatii, stie cineva?
Trimiteți un comentariu
Citiți mai multe

Chingi sociale si dureri de stomac

De regula recurg la scris cand gandurile incep sa doara-n stomac. Cam asa si acum. Cand simt ca nu mai pot, si atunci e nevoie sa refulez undeva. Inainte ma evacuam de energia aceasta la prieteni. De cand am devenit self employed, pritenii mi i-am vazut rar spre deloc. Si cand mi i-am creat noi, nu au fost ai mei. Cateodata mi-e dor sa am preocuparile dinainte. Cand nu aveam griji legate de facturi ce trebuie achitate, de lucrari ce trebuie finalizate si de rate ce trebuie platite. Mi-e dor sa fiu libera si sa nu-mi pese de nimic. Simt uneori ca am un milion de chingi pe care le trag dupa mine, din obligatiile sociale create in cap, de-a lungul timpului. Si simt ca oblig fara sa vreau si oamenii de langa mine sa-mi duca chingile, ceea ce nu-i drept. Nici pentru mine, nici pentru ei. Nu ma mai simt libera. E alegerea mea, stiu.
Trimiteți un comentariu
Citiți mai multe