M'am uitat azi pe blog pentru ca mi s'a amintit ca il am. Printre griji, rabdare, optimism instinctiv si dimineti tarzii, n'am avut timp sa scriu. M'am regasit azi intr'un trecut care nu'mi apartine. Intr'un trecut trait, simtit si aproape putin dureros de vazut. L'am gasit frumos si atragator, desi nu l'am vazut cu ochii verzi asa niciodata. L'am gasit trist, obosit, macinat si nefericit. Desi l'am crezut vesel mereu. L'am gasit implinit, radiant tacit alaturi de EA, o frumusete ce'i seamana si cu care se aseamana. M'am vazut superficiala in tot acest timp si usor profunda in momentul prezent. M'am gasit apta sa suport un trecut ce nu'mi apartine si sa il accept natural ca si cum totul ar fi firesc. Ma intreb daca vezi oamenii diferit pe masura ce trece timpul, sau doar vezi oamenii asa cum ii vedea micul print, in functie de importanta pe care le'o dai. Ma simt ranita de propria'mi existenta pe care simt nevoia s
Si ea vorbea cu patrupedele, cu pasarile si cu pestii. Asa a descoperit omul animalele!