Lumeeee, lumeee!
Dupa nenumarate luni de standby impus, am scos fundul in lume. L-am scos invitata, ca orice femeie care se respecta. Si pentru ca am spus nu blind-date-urilor de pe internet, am lasat viata sa curga intr-o fabuloasa si bine meritata liniste.
Asta pana acu' 3 ore, cand, am primit un telefon. Un telefon care ma invita in oras, de la un personaj pe care nu mi-l aminteam foarte bine. L-am vazut o singura data, in urma cu vreo 9 luni, chiar inainte de a ma angaja. Venise sa ii aduca un colet lui frate-miu si pentru ca paream demna de incredere, mi l-a lasat mie pe semnatura. Atunci am facut schimb de numere de telefon, nu imi amintesc exact motivul si de atunci am vorbit de cateva ori. De fiecare data cu privire la probleme, ale lui, bineinteles, eu neobisnuind sa ma plang strainilor mobili.
So, l-am indrumat intr-o problema, l-am inteles in alta, l-am consolat cand bancile au fost rele cu el si nu au vrut sa ii acorde un imprumut. I-am zis ca relatia cu banca este una speciala si ca daca nu a mers din prima, probabil cu insitente si dosare refacute, o alta banca, mai putin pretentioasa, ii va face cu ochiul. Si vor avea o relatie platonica, de 4-5 ani in care el, ca orice barbat adevarat, va contribui la bunastarea ei, banca.
Si problema, ca prin minune nu a mai fost atat de grava. Si s-a rezolvat. Iar el, ca un gentleman adevarat a simtit nevoia sa se recompenseze fata de suportul oferit la ananghie. Si a sunat sa ma invite la meci. Dupa cateva secunde de gandire, am acceptat fara sa pun prea multe intrebari. Repet, imi aduceam aminte vag cum arata si eram dispusa sa merg la meci, doar pentru ca stiam ca nu mi-a starnit repulsie. Ultima si singura data cand ne-am intalnit.
Si m-a asteptat la o masa vreme de o ora. Cand am venit, s-a ridicat zambind si mi-a tras scaunul, sa ma asez langa el, sa vedem meciul dintr-o pozitie comoda. Imbracat in pantaloni trei sferturi, cu sapca in cap, era genul pe care de cele mai multe ori il ocolesc instinctiv, fara a cauta sa il cunosc.
Si mi-a spus de o promotie la bere, si am zambit frumos, acceptand sortimentul.Si am discutat despre nume de fotbalisti pe care le-am auzit pentru prima oara in viata mea si am dat frumos din cap, realizand ca stau de vorba cu un impatimit al fotbalului si ca pentru el, faptul ca m-a chemat la meci este ca si cum ma face partasa celor mai dragi momente ale vietii. Si am fost intrebata, deee.... sa zicem 5 ori ce mai fac, cum o mai duc, in conditiile in care ne aflam pentru prima oara la aceeasi masa. Si am facut bine, cascand dupa prima bere, si revenind in forta dupa cafea, o data cu terminarea meciului.
E simpatic, glumet, atent si mi-a placut ca mi-a deschis portiera la taxiu. Ne-am pupat cordial la despartire si am stabilit ca vom repeta figura.
Mare noroc domle cu campionatul asta!
Dupa nenumarate luni de standby impus, am scos fundul in lume. L-am scos invitata, ca orice femeie care se respecta. Si pentru ca am spus nu blind-date-urilor de pe internet, am lasat viata sa curga intr-o fabuloasa si bine meritata liniste.
Asta pana acu' 3 ore, cand, am primit un telefon. Un telefon care ma invita in oras, de la un personaj pe care nu mi-l aminteam foarte bine. L-am vazut o singura data, in urma cu vreo 9 luni, chiar inainte de a ma angaja. Venise sa ii aduca un colet lui frate-miu si pentru ca paream demna de incredere, mi l-a lasat mie pe semnatura. Atunci am facut schimb de numere de telefon, nu imi amintesc exact motivul si de atunci am vorbit de cateva ori. De fiecare data cu privire la probleme, ale lui, bineinteles, eu neobisnuind sa ma plang strainilor mobili.
So, l-am indrumat intr-o problema, l-am inteles in alta, l-am consolat cand bancile au fost rele cu el si nu au vrut sa ii acorde un imprumut. I-am zis ca relatia cu banca este una speciala si ca daca nu a mers din prima, probabil cu insitente si dosare refacute, o alta banca, mai putin pretentioasa, ii va face cu ochiul. Si vor avea o relatie platonica, de 4-5 ani in care el, ca orice barbat adevarat, va contribui la bunastarea ei, banca.
Si problema, ca prin minune nu a mai fost atat de grava. Si s-a rezolvat. Iar el, ca un gentleman adevarat a simtit nevoia sa se recompenseze fata de suportul oferit la ananghie. Si a sunat sa ma invite la meci. Dupa cateva secunde de gandire, am acceptat fara sa pun prea multe intrebari. Repet, imi aduceam aminte vag cum arata si eram dispusa sa merg la meci, doar pentru ca stiam ca nu mi-a starnit repulsie. Ultima si singura data cand ne-am intalnit.
Si m-a asteptat la o masa vreme de o ora. Cand am venit, s-a ridicat zambind si mi-a tras scaunul, sa ma asez langa el, sa vedem meciul dintr-o pozitie comoda. Imbracat in pantaloni trei sferturi, cu sapca in cap, era genul pe care de cele mai multe ori il ocolesc instinctiv, fara a cauta sa il cunosc.
Si mi-a spus de o promotie la bere, si am zambit frumos, acceptand sortimentul.Si am discutat despre nume de fotbalisti pe care le-am auzit pentru prima oara in viata mea si am dat frumos din cap, realizand ca stau de vorba cu un impatimit al fotbalului si ca pentru el, faptul ca m-a chemat la meci este ca si cum ma face partasa celor mai dragi momente ale vietii. Si am fost intrebata, deee.... sa zicem 5 ori ce mai fac, cum o mai duc, in conditiile in care ne aflam pentru prima oara la aceeasi masa. Si am facut bine, cascand dupa prima bere, si revenind in forta dupa cafea, o data cu terminarea meciului.
E simpatic, glumet, atent si mi-a placut ca mi-a deschis portiera la taxiu. Ne-am pupat cordial la despartire si am stabilit ca vom repeta figura.
Mare noroc domle cu campionatul asta!
Comentarii