Nu stiu la altii cum a fost, dar prima mea zi de presa ar merita un capitol intreg dintr-o carte.
M-a trimis sefu' la Parchet, dupa cum spuneam, sa vin cu subiecte de deschidere. Parchet pe care, pe langa faptul ca nu stiam cu ce se ocupa, nu reuseam nici sa il localizez in spatiu. Ca orice reporter de investigatie insa, dupa doua telefoane si patru intrebari am aflat locatia secreta si am pornit intr-acolo.
Era 9 dimineata, in caz ca nu am precizat inca, ora la care am ajuns in fata Parchetului de pe langa Judecatoria Iasi. Si pentru cei care nu stiu programul de conferinte de la parchet, precizez ca ajunsesem cu 4 ore inainte acolo.
Intru, ma uit in dreapta, ma uit in stanga, merg tot inainte tantosa si ma opresc la jandarmul din fata.
"Sunt de la Lumea Ieseanului, cu cine as putea sta de vorba pe aici?", intreb eu mandra.
"Cu nimeni dsoara", mi se raspunde.
"Colegii dvoastra vin la 1, reveniti atunci".
"Si nu as putea sa vb totusi cu nimeni pana atunci?"
"Depinde cu cine doriti sa vorbiti", raspunde politicos jandarmu'.
Intrebarea fusese pusa la fix, pentru ca, in graba de a gasi subiecte de senzatie, uitasem sa intreb cu ce procuror as putea sta de vb la minunata institutie. Blocata fiind, ii recunosc jandarmului neputinta, fara a o demasca insa.
"Voi ramane totusi aici, sa astept".
Ma invita in camera de asteptare. Iau un loc si ma apuc de citit presa...
Facea parte din indatoririle de serviciu, si cum eram foarte avida de cunoastere, aveam senzatia unui lucru facut cu cap.
Si nici nu incep eu bine sa citesc, ca in camera de asteptare isi face aparitia un politist cu un flacau incatusat.
"Interesant", imi zic, "incepe actiunea", uitandu-ma de dupa ziar la ei.
Aveam doujdeani si nu vazesem catuse pana atunci decat in filme. In capul meu se derulau deja faze demne de marile productii cinematografice si il vedeam pe amaratul din fata mea ca pe un mare raufacator,pe care eu aveam prima sansa sa il cunosc.
Cu un fler de ziarist adevarat, mi-am scos preventiv agenda si pixul din dotare si am continuat sa citesc relaxata ziarul.
Dupa vreo 10 minute de tacere si asteptare, in camera noastra apare un tanar, cu aere de smecher, imbracat in blugi, blond, ochi albastri si geaca de motociclist.
Se aseaza frumos in fata flacaului si incepe a-l chestiona temeinic. Cum memoria nu ma tinea foarte tare, si domnu cu intrebarile statea cu spatele la mine, deschid fremos agenda, si tot ce declara flacaul pe hartie, declaram si eu pe agenda.
Cuvant cu cuvant, flexiune cu flexiune.
20 de minute mai tarziu, cu povestea scrisa, semnata, datata, tanarul se ridica si se albeste la fata cand ma vede.
"Da dvoastra cine sunteti?"
"Julia Morning", zic, "de la Lumea Ieseanului."
"Si ce cautati aici?"
"M-a trimis sefu sa vin cu subiecte de la Parchet", explic naiva.
Primesc un ras scurt si o noua intrebare.
"Aveti unghiile ingrijite, banuiesc ca sunteti epilata si jos,nu?"
Nu ma dau batuta si i-o intorc smecherului inapoi.
"Binenteles, da tu nu poti decat sa iti imaginezi".
Intinde mana, zice zambind ca e M.R., procuror si ca am trecut testu parchetului. Imi pune in vedere ca am asistat la un interogatoriu si ca nu am voie sa divulg nimic din ce am auzit. Asta pana nu se finalizeaza ancheta si se da o rezolutie. Inteleg confuz termenii, luati separat si pulsez puternic ca la poker.
"Si ce primesc in schimb, daca imi tin gura?"
Rade, ma mangaie usor pe mana, si imi spune sec:
"Nu patesti nimic".
M-a trimis sefu' la Parchet, dupa cum spuneam, sa vin cu subiecte de deschidere. Parchet pe care, pe langa faptul ca nu stiam cu ce se ocupa, nu reuseam nici sa il localizez in spatiu. Ca orice reporter de investigatie insa, dupa doua telefoane si patru intrebari am aflat locatia secreta si am pornit intr-acolo.
Era 9 dimineata, in caz ca nu am precizat inca, ora la care am ajuns in fata Parchetului de pe langa Judecatoria Iasi. Si pentru cei care nu stiu programul de conferinte de la parchet, precizez ca ajunsesem cu 4 ore inainte acolo.
Intru, ma uit in dreapta, ma uit in stanga, merg tot inainte tantosa si ma opresc la jandarmul din fata.
"Sunt de la Lumea Ieseanului, cu cine as putea sta de vorba pe aici?", intreb eu mandra.
"Cu nimeni dsoara", mi se raspunde.
"Colegii dvoastra vin la 1, reveniti atunci".
"Si nu as putea sa vb totusi cu nimeni pana atunci?"
"Depinde cu cine doriti sa vorbiti", raspunde politicos jandarmu'.
Intrebarea fusese pusa la fix, pentru ca, in graba de a gasi subiecte de senzatie, uitasem sa intreb cu ce procuror as putea sta de vb la minunata institutie. Blocata fiind, ii recunosc jandarmului neputinta, fara a o demasca insa.
"Voi ramane totusi aici, sa astept".
Ma invita in camera de asteptare. Iau un loc si ma apuc de citit presa...
Facea parte din indatoririle de serviciu, si cum eram foarte avida de cunoastere, aveam senzatia unui lucru facut cu cap.
Si nici nu incep eu bine sa citesc, ca in camera de asteptare isi face aparitia un politist cu un flacau incatusat.
"Interesant", imi zic, "incepe actiunea", uitandu-ma de dupa ziar la ei.
Aveam doujdeani si nu vazesem catuse pana atunci decat in filme. In capul meu se derulau deja faze demne de marile productii cinematografice si il vedeam pe amaratul din fata mea ca pe un mare raufacator,pe care eu aveam prima sansa sa il cunosc.
Cu un fler de ziarist adevarat, mi-am scos preventiv agenda si pixul din dotare si am continuat sa citesc relaxata ziarul.
Dupa vreo 10 minute de tacere si asteptare, in camera noastra apare un tanar, cu aere de smecher, imbracat in blugi, blond, ochi albastri si geaca de motociclist.
Se aseaza frumos in fata flacaului si incepe a-l chestiona temeinic. Cum memoria nu ma tinea foarte tare, si domnu cu intrebarile statea cu spatele la mine, deschid fremos agenda, si tot ce declara flacaul pe hartie, declaram si eu pe agenda.
Cuvant cu cuvant, flexiune cu flexiune.
20 de minute mai tarziu, cu povestea scrisa, semnata, datata, tanarul se ridica si se albeste la fata cand ma vede.
"Da dvoastra cine sunteti?"
"Julia Morning", zic, "de la Lumea Ieseanului."
"Si ce cautati aici?"
"M-a trimis sefu sa vin cu subiecte de la Parchet", explic naiva.
Primesc un ras scurt si o noua intrebare.
"Aveti unghiile ingrijite, banuiesc ca sunteti epilata si jos,nu?"
Nu ma dau batuta si i-o intorc smecherului inapoi.
"Binenteles, da tu nu poti decat sa iti imaginezi".
Intinde mana, zice zambind ca e M.R., procuror si ca am trecut testu parchetului. Imi pune in vedere ca am asistat la un interogatoriu si ca nu am voie sa divulg nimic din ce am auzit. Asta pana nu se finalizeaza ancheta si se da o rezolutie. Inteleg confuz termenii, luati separat si pulsez puternic ca la poker.
"Si ce primesc in schimb, daca imi tin gura?"
Rade, ma mangaie usor pe mana, si imi spune sec:
"Nu patesti nimic".
Comentarii
Si cand ma gandesc ca-mi doream Parchetul :))