Treceți la conținutul principal

N-am mai scris

Si nu o sa-mi cer scuze.Mi-am promis ca voi castiga timpul petrecut in general cu scuzele facand ceva util. Cum ar fi sa scriu acum.

In viata toata lumea are un : DE MAINE VOI sau DE AZI NU MAI... sau orice alta NEW YEAR'S RESOLUTION pe care si'o intipareste in minte si face sau nu ceva cu totul si cu totul altfel decat pana atunci.Eu am decis sa nu-mi mai cer scuze. Gresim cu totii mai mult sau mai putin in momente pe care le consideram mai mult sau mai putin primordiale vietii... Si invatam de mici ca e frumos sa-ti ceri scuze, desi nu rezolvi nimic cu asta.

Ce-ar fi daca nu ne-am mai cere scuze? Am fi mai putin buni, mai putin crestini? Ar fi lumea mai rea? Ne-ar cadea cerul in cap?

Comentarii

Trimiteți un comentariu

Postări populare de pe acest blog

Nu's fan Vama!

Masina, drum, praf, verde, rau, rau, vapor, mizerie, nisip, mare! Piperata cu doua trei opriri, excursia pana in Vama a fost cel putin interesanta! A, da! Sunt in concedu in caz ca va intrebati! In concediu si lancezesc bucurandu-ma de fiecare secunda fara telefoane, dead-line-uri si nervi gratuiti! Revenind, am fost in Vama. Acolo unde legendele spun ca e frumos, ca atmosfera e bestiala si preturile sunt "de vama"! Mituri false! Eu una am gasit o vama murdara, prea aglomerata in week-end, prea colorata pentru cineva care vine sa-si odihneasca ochii si prea galagioasa pentru cineva care nu vrea decat sa-si bage piciorul! O, da! S-ar putea spune ca sunt deprimata si ca Vama nu mi-a priit! La fel de bine cum s-ar putea spune ca exceptand barbatii insurati, vama era plina de personaje cu parul mai lung ca al meu si ochii impaienjaniti de aerosoli. Vorbesc in termeni marini, sper ca se observa. Si, desi nu fac parte din cei care arata cu degetul, sau sunt ofensati de aparentul de
2 comentarii
Citiți mai multe

Kokus strikes again!

Pentru ca ieri, in timp ce eram schingiuita pe altarul jobului a aparut din nou el, la fel de insistent ca intotdeauna, si mai ales pentru ca m-a amuzat din nou repetitiva intrebare, am decis sa ii acord privilegiul(glumesc desigur) de a ma suna! Si la scurt timp, kokus68 s-a transformat dintr-un robot stricat vreme de 4 ani, intr-o voce masculina placuta auzului. Radea surprins si, vreme de cateva minute am avut o conversatie simpatica. Apoi, brusc a devenit insistent si enervant dupa care am realizat ca e momenul sa o inchei. De ce sunt stresanti barbatii, stie cineva?
Trimiteți un comentariu
Citiți mai multe

Chingi sociale si dureri de stomac

De regula recurg la scris cand gandurile incep sa doara-n stomac. Cam asa si acum. Cand simt ca nu mai pot, si atunci e nevoie sa refulez undeva. Inainte ma evacuam de energia aceasta la prieteni. De cand am devenit self employed, pritenii mi i-am vazut rar spre deloc. Si cand mi i-am creat noi, nu au fost ai mei. Cateodata mi-e dor sa am preocuparile dinainte. Cand nu aveam griji legate de facturi ce trebuie achitate, de lucrari ce trebuie finalizate si de rate ce trebuie platite. Mi-e dor sa fiu libera si sa nu-mi pese de nimic. Simt uneori ca am un milion de chingi pe care le trag dupa mine, din obligatiile sociale create in cap, de-a lungul timpului. Si simt ca oblig fara sa vreau si oamenii de langa mine sa-mi duca chingile, ceea ce nu-i drept. Nici pentru mine, nici pentru ei. Nu ma mai simt libera. E alegerea mea, stiu.
Trimiteți un comentariu
Citiți mai multe