
N'am inca 'reizeci si cuvantul e scris in mod intentionat asa, desi dupa miile de ganduri si probleme existentiale ma tem ca am intrat in criza anilor deja mentionati.
Sunt zile in sir de cand o mie de intrebari ma lasa sa admir tavanul in diminetile racoroase de primavara....
Cum poti sa te impaci cu tine? Sunt mii de solutii gasibile la o simpla cautare pe google despre cum sa te impaci cu ceilalti. Cum sa ierti barbatul care te'a inselat, cum sa iti ierti familia care te'a neglijat, cum sa iti ierti profesoara care te'a stresat toti anii de liceu cu integralele.
Toate intrebarile de mai sus si multe altele au rezolvarea in cinci, sase sau chiar zece pasi pe google.
Dar cum sa te impaci cu tine? Cum sa te infrunti in cele mai adanci frici, in cea mai adanca durere, sa te iei in piept si sa iesi la suprafata nevatamat?
Cum sa te desenezi incat sa te uiti fericit in oglinda si sa te trezesti implinit ca esti tu dimineata? Cum sa treci dincolo de bariera de protectie si sa renunti la ea pur si simplu, daramand-o dintr-o singura miscare?
Ne protejam prea mult si ajungem sa fim nefericiti din cauza singuratatii? Renuntam la fericirea vietii doar ca sa fim in siguranta? Traim incorsetati ca sa ne automutilam sufleteste? Ne traim viata inconjurati de NU-uuri doar ca sa avem motiv dimineata sa spunem mandri: "Tu esti cel care a gresit, NU eu?!"
Unde'si are locul vina intr-o viata fericita? Ma tot gandesc…
Comentarii