Mi-am sters precum copiii lacrimile cu dosul mainilor sughitand in soapta sa nu mi se auda strigatul. Mi-am inlantuit libertatea, legand'o de impunerile venite odata cu barza. M'am supus umil sperand ca voi invata sa tac.
Mi'am purtat cu mandrie fetita, implinita dar ajunsa de oboseala, prin fiecare colt in care m'au dus picioarele. Am pazit'o noapte de noapte, veghind adormita la somnul ei.
M'am speriat cand a plans si m'am simtit neajutorata si singura cand am ajuns pe holurile spitalului cu ea cu capul spart.M'am uitat cu invidie la nou nascutii plimbati de amandoi. M'am uitat cu tristete la ea cerandu'mi iertare ca nu'i pot oferi la fel.
M'am rugat sa fie sanatoasa si am plans in gand cand a zis tata unui necunoscut. Am plans din nou cand m'am uitat in jur si am vazut ca lumea ei intreaga sunt eu. Mi s'a rupt inima de mii de ori dar am indurat suspinand. Nu'mi permiteam luxul de a consuma energie stergandu'mi lacrimile. Nu'mi permiteam durerea de a fi vazuta plangand chiar de ea.
N'am plans mai bine de doi ani, refuzandu'mi dreptul de a ma putea elibera. Mi'am amortit sistemul nervos si l'am setat sa fie concentrat pe ea. N'am mai gandit, n'am mai dorit, n'am mai avut nimic al meu.
M'am intors aseara la mine. Si m'am privit si mi s'a facut mila. Si lacrimile tinute atata vreme mi'au napadit obrajii. Si uitandu'ma inapoi am vazut'o inaintea mea pe ea. Urata, neagra si cu manute mici ce ma strangeau cu putere. Si in ochii ei negri larg deschisi mi'am regasit libertatea.
Imi amintesc gustul primei guri de cafea asteptate un an. Imi amintesc prima noapte petrecuta in oras dupa ce am nascut. Si amandoua, desi sorbite cu patima, n'au reusit sa umple golul lasat de dorul despartirii de ea.
Sunt un puzzle imens ale carui piese au fost imprastiate de vant. Am parti adunate in jurul unui pui mic si parti amestecate de care am uitat ca ar putea fi lipite la mine. Piesele dupa care am refuzat sa sufar mi le-ai adus in fata, obligandu'ma sa le vad. Am fost intodeauna un puzzle incomplet, dar lipsurile le'am completat amestecandu'mi piesele haotic.
Sunt un puzzle amestecat pe o masuta de cafea de care s-au apucat indaratnic, pe rand, mai multi incercand sa ma desluseasca. Pe tine te-am alungat cand ai vrut sa iei loc sa imi atingi piesele. Te'am lasat sa te uiti, dar am refuzat sa ma las completata. Si culmea, cele doua piese care imi lipseau le'am gasit agatate ostentativ la tine.
Mi-e frica sa le cer si mi'e groaza ca as mai putea trai vreo clipa fara ele.
Comentarii