Mi-am sters precum copiii lacrimile cu dosul mainilor sughitand in soapta sa nu mi se auda strigatul. Mi-am inlantuit libertatea, legand'o de impunerile venite odata cu barza. M'am supus umil sperand ca voi invata sa tac. Mi'am purtat cu mandrie fetita, implinita dar ajunsa de oboseala, prin fiecare colt in care m'au dus picioarele. Am pazit'o noapte de noapte, veghind adormita la somnul ei. M'am speriat cand a plans si m'am simtit neajutorata si singura cand am ajuns pe holurile spitalului cu ea cu capul spart.M'am uitat cu invidie la nou nascutii plimbati de amandoi. M'am uitat cu tristete la ea cerandu'mi iertare ca nu'i pot oferi la fel. M'am rugat sa fie sanatoasa si am plans in gand cand a zis tata unui necunoscut. Am plans din nou cand m'am uitat in jur si am vazut ca lumea ei intreaga sunt eu. Mi s'a rupt inima de mii de ori dar am indurat suspinand. Nu'mi permiteam luxul de a consuma energie stergandu'mi lacrimile...
Si ea vorbea cu patrupedele, cu pasarile si cu pestii. Asa a descoperit omul animalele!