Cum ar putea incepe un nou inceput de post, reinceput de cateva ori de-a lungul timpului, parasit in drafturi, sters, si pus pe lista de To DO?!
Ar putea incepe cu ”A fost odata o tanara ... ce n-avea varsta de 30 de ani, n-avea mii de lucruri de facut, avea mult timp liber desi nu era niciodata cu adevarat libera”
Ar putea continua cu discutii sustinute despre libertate si s-ar termina brusc, pentru ca ar urma ora de somn.
N-o sa incep asa. N-o sa povestesc nici de varsta proaspat implinita.
Multumesc oricum de urari!
O sa scriu despre vise, posibilitati infinite de a trai viata si limitarile proprii.
Am participat azi la ziua unei tinere de 16 ani. Privind-o, incercam sa imi amintesc ce faceam eu la 16 ani. N-am reusit. Cert este ca imi amintesc ca doream sa fiu jurnalist, sa posed cunostinte temeinice de dans sportiv, sa-mi uimesc partenerul impatimit de muzica cu miscarile unduioase si sa nu-i mai starnesc gelozie.
Desigur, dorinte de adolescente infierbantata de hormoni, tinuta strans sub papuc.
Urmand insuirile logice, am ajuns la prezent cu gandurile, cu ce-mi doresc acum sau ce mi-as dori sa fac, o intrebare care m-a chinuit repetitiv vreme de cateva luni.
Nu stiu daca v-ati simtit vreodata in fata unui drum cu multe bifurcatii viitoare, fiecare cu alegeri multiple, care sa genereze alte drumuri, europene, judetene sau chiar de tara, daca alegerea e pe masura kilometrajului.
Probabil ca da, pentru ca intr-un fel sau altul, fiecare isi alege un drum in viata.
Unii merg pe un singur drum, atii incearca mai multe, unii aleg sa stea in loc si sa priveasca lumea circuland.
Eu am ales mereu dupa impulsul inimii. Am facut ce mi-a tunat sufletul, am cautat chemarea inimii mereu, si m-am dus cu inima stransa cat un purice, pe drumuri abrupte, in panta, de tara.
Am ales mereu calea cea grea, visurile imposibil de urmat, mi-am dorit mereu barbati inaccesibili, joburi prost platite, nopti pierdute cu ochii umflati de plans, cluburi pline de fum si prieteni de pahar.
Sa va zic ce-mi doresc acum: nopti in bratele iubitului, rasetele lui Nati, cafeaua de dimineata cu EL.
Restul dorintelor?! Iau viata asa cum e!
Incep sa imi astern sa traiesc! A, si mi-ar place sa scriu o carte. Sau doua. As avea ce povesti.
Comentarii