The Valley of flowers

Exista oameni care aduc mereu cu ei bucurie, veselie si voie buna. Iti face placere sa ii vezi, le cauti compania pentru ca te pozitiveaza, te ajuta sa vezi mai presus de supararea actuala si viata pare mai roz atunci te desparti de ei, chiar daca uneori doar pare.

Sunt oameni pe care ii admiri si oameni la care te gandesti surazand, amintindu-ti ultimul ras pe cinste pe care l-ai avut la cea mai recenta intalnire.

Cu siguranta stiti despre ce vorbesc, aproape fiecare are prin preajma o asftel de cunostinta.

Exista oameni care te incarca atunci cand stai de vorba cu ei. Iti povestesc de probleme, te deruteaza cu negativismul din viata lor iar o intalnire de gradul trei cu ei se lasa de cele mai multe ori cu o durere de cap.

M-am intrebat mereu care din cele doua categorii de persoane e cea mai fericita, seara, cand ajunge in pat si se gandeste la ziua care a trecut.

Cea care a inveselit zeci de oameni, fara a avea ocazia de a-si descarca sufletul, sau cea care i-a impovarat pe altii si a reusit sa se elibereze de tensiuni?

Uneori, cand imi adun gandurile in fata unei hartii, degetele reflecta la urmatoarele randuri aproape lacrimand.
Ce te faci cand cel ce rade mereu e trist? Cari pietre care nu-ti apartin? Te preocupi de tine sperand ca se va descurca?
Cum ajuti pe cineva fara sa il incurci mai rau?
Ma tot gandesc.