Treceți la conținutul principal

Capusa din viata mea!


Aseara, orele 18.00, primesc mesaj: "Buna, hai sa ne vedem in cartier. Iesim la un suc sa mai stam de vorba... nu conteaza ora".

Expeditorul era nimeni altul decat cel care, avand probleme majore cu banca, imi solicitase ajutorul pentru a si le rezolva. Pun mana pe telefon si sun. "Buna George, am vazut mesajul. NU am timp in seara asta... Lasam pe alta data", zic.

Se aude insa de cealalta parte... "Mai, am nevoie de un loc in care sa stau. Sa inchiriez un apartament, o garsoniera, o camera. Amicii aia ai tai mai au vreo camera libera?", intreaba el senin.

Ma buseste rasul. In naivitatea mea, credeam ca tanarul doreste sa imi revada ochii cei verzi si ca, fara a avea nevoie de nimic, mi-a trimis mesaj sa ne vedem in cartier. Si chiar si asa, aveam de gand sa il refuz. NU pentru altceva, decat pentru faptul ca prima si ultima intalnire fusese cel putin dezastroasa.

Exista, dupa vasta mea experienta de socializare, mai multe categorii de persoane cu care interactionezi de-a lungul timpului.

Prima este cea cu oamenii pe care ti'i doresti aproape, nu dintr'un interes economic ci pentru simplul fapt ca iti place compania lor. Nu dintr'un interes de bani, nu dintr'o prietenie grozava, ci pur si simplu pentru ca te simti bine de fiecare data cand ii intalnesti.

A doua ar fi cea cu prietenii de suflet. Pe care vrei nu vrei, ii iubesti si esti dispus sa le accepti toanele, supararile si nervii chiar daca nu iti face placere intotdeauna.

A treia este cea cu capusele. Ii stii putin, dar dupa ce se lipesc de tine, iti sug energia fara sa dea nimic in schimb. Sunt asa-zisii prieteni, sau cunoscuti care te cauta doar cand au nevoie de ceva. Au probleme cu politia, te cauta sa le gasesti avocat. Au probleme cu banca, te suna sa le gasesti un consilier, au nevoie de un numar de telefon, te bat la cap pana faci rost de el. Si desi stii ca pentru ei nu contezi, ii ajuti de fiecare data crezand ca pe viitor vor trece in prima sau a doua categorie.

Desi e mult spus, in ultima categorie ar intra cei care te urasc. Te prind la ananghie si te altoiesc fara mila. De cele mai multe ori, te trezesti carotat doar pentru faptul ca odata, vrand nevrand i-ai deranjat cu ceva.

George face parte clar din cea de-a treia categorie. Si, cu toate ca nu m-am simtit deranjata de faptul ca mi-a cerut ajutorul, dupa inchiderea telefonului am realizat ca imi ceruse asistenta prin SMS. Si eu, credula, am sarit imediat in plasa intinsa si m-am trezit descoperita.

AM sunat bineinteles apoi la toti pe care ii stiam cu apartamente de inchiriat. Am sunat inapoi si am dat numerele de telefon, pentru a rezolva si problema locuitului.

Ma gandesc insa, ce se va intampla in momentul in care, dupa urmatorul sms, imi va cere sa ii gasesc nevasta. Voi cadea, sau nu in plasa lui?

Comentarii

Paul Padurariu a spus…
Nevasta ii vei gasi:)). Sper sa ma aflu in a 2-a categorie:).
IntimateMe a spus…
:) Crezi ca isi are rost intrebarea? Sigur ursule ca faci parte din cea de-a doua categorie...

Postări populare de pe acest blog

Kokus strikes again!

Pentru ca ieri, in timp ce eram schingiuita pe altarul jobului a aparut din nou el, la fel de insistent ca intotdeauna, si mai ales pentru ca m-a amuzat din nou repetitiva intrebare, am decis sa ii acord privilegiul(glumesc desigur) de a ma suna! Si la scurt timp, kokus68 s-a transformat dintr-un robot stricat vreme de 4 ani, intr-o voce masculina placuta auzului. Radea surprins si, vreme de cateva minute am avut o conversatie simpatica. Apoi, brusc a devenit insistent si enervant dupa care am realizat ca e momenul sa o inchei. De ce sunt stresanti barbatii, stie cineva?

Nu's fan Vama!

Masina, drum, praf, verde, rau, rau, vapor, mizerie, nisip, mare! Piperata cu doua trei opriri, excursia pana in Vama a fost cel putin interesanta! A, da! Sunt in concedu in caz ca va intrebati! In concediu si lancezesc bucurandu-ma de fiecare secunda fara telefoane, dead-line-uri si nervi gratuiti! Revenind, am fost in Vama. Acolo unde legendele spun ca e frumos, ca atmosfera e bestiala si preturile sunt "de vama"! Mituri false! Eu una am gasit o vama murdara, prea aglomerata in week-end, prea colorata pentru cineva care vine sa-si odihneasca ochii si prea galagioasa pentru cineva care nu vrea decat sa-si bage piciorul! O, da! S-ar putea spune ca sunt deprimata si ca Vama nu mi-a priit! La fel de bine cum s-ar putea spune ca exceptand barbatii insurati, vama era plina de personaje cu parul mai lung ca al meu si ochii impaienjaniti de aerosoli. Vorbesc in termeni marini, sper ca se observa. Si, desi nu fac parte din cei care arata cu degetul, sau sunt ofensati de aparentul de

Chingi sociale si dureri de stomac

De regula recurg la scris cand gandurile incep sa doara-n stomac. Cam asa si acum. Cand simt ca nu mai pot, si atunci e nevoie sa refulez undeva. Inainte ma evacuam de energia aceasta la prieteni. De cand am devenit self employed, pritenii mi i-am vazut rar spre deloc. Si cand mi i-am creat noi, nu au fost ai mei. Cateodata mi-e dor sa am preocuparile dinainte. Cand nu aveam griji legate de facturi ce trebuie achitate, de lucrari ce trebuie finalizate si de rate ce trebuie platite. Mi-e dor sa fiu libera si sa nu-mi pese de nimic. Simt uneori ca am un milion de chingi pe care le trag dupa mine, din obligatiile sociale create in cap, de-a lungul timpului. Si simt ca oblig fara sa vreau si oamenii de langa mine sa-mi duca chingile, ceea ce nu-i drept. Nici pentru mine, nici pentru ei. Nu ma mai simt libera. E alegerea mea, stiu.