Treceți la conținutul principal

Intrebare indreptatita!


Daca ar fi sa ma gandesc daca ma vad angajata in alta parte raspunsul impulsiv ar fi nu. Cel gandit ar fi da, din o mie de motive, explicate in gand de o mie de ori.

O da, imi place ce fac, imi place sa ma enervez la telefon cand o idioata, scuzati limbajul de jurnalist vulgar, imi zice ca domnul primar nu poate fi contactat sau ca domnu primar nu este in localitate, si bineinteles ca nu revine in cursul zilei de astazi si pe acceasi melodie enervanta alte motive pentru incompetenta...

Daca as fi vreodata, prin absurd,secretara domnului primar as raspunde sincer la intrebarile de acest gen.

"E in birou cu jurista! Fac sex! veniti de-i fotografiati!", dar asta sunt eu.

Nu zic acu ca asemenea lucruri s'ar intampla in viata de zi cu zi a vre'unui oras anume. Si daca va uitati la profil, orice asemanare cu realitatea e pur intamplatoare.

Si nici nu zic ca asta e motivul pentru ca dom'primar aici in discutie nu raspunde la telefon... Probabil ca daca as fi atat de incompetenta pe cat e dumnealui, si vorbesc asa de el pentru ca si-a castigat in instanta statutul de angajat ca oricare altul, nici eu nu as raspunde la telefon...

De jena si bun simt... Ce'as putea sa zic? Sa imi fac mea culpa pentru fiecare lucrare intarziata dar promisa cu ardoare? Sa ma trag singura de urechi sau sa las portarul sa imi dea un sut in fund ca nici la scara lui nu se poate ajunge fara sa ai cursuri practice de sarit peste obstacole?

As vrea sa se inventeze un training la care sa fie invitati primari si jurnalisti!

Unii sa dea si ceilalti sa se apere. Si aia rai, care nu fac nimic sa fie jurnalistii! Si in ei sa se dea cu proiecte lasate in paragina, cu strazi jegos acoperite de mormane de hartii, cu parcurile lipsa, cu podurile peste care nu mai poti circula si de ce nu cu strazi inchise by surprise!

Da, sunt nemultumita, sunt nemultumita ca desi am fost la vot, lumea a votat impotriva mea! A votat cu ochii inchisi de aparente promisiuni si batai cu pumnul in piept. Din 100 de lucrari a terminat una! Si aia intr-un cartier de imbecili in care conteaza doar ce'i sub lungul nasului si la o aruncare de prajina!
In cartierul meu, bineinteles si nu m-am trezit acum indignata, la un secol dupa alegeri ci eram de atunci, doar ca nu se observa cu ochiul liber!

Si desi nu sunt interesata de politica, considerand ca ce nu stiu nu'mi poate face rau, ma enervez de fiecare data cand trebuie sa sun la domnul primar si sa aud ca este foarte ocupat!

Busy doing what?!

Comentarii

Unknown a spus…
hai denisa, hai denisa, hei hei
hai denisa, hai denisa, hei hei
p.s. : eu n-am vorbit niciodata cu domnul primar la tel. e vesnic busy. dar l-am fugarit in schimb pe holurile primariei pana am facut febra musculara la gambe :D
the gavrilescu a spus…
daca te obisnuiesti cu gandul ca nu exista stat, primar sau sistem, s-ar putea sa fie mai bine
IntimateMe a spus…
@iuliaaa, pai pe tine numai bine te'a antrenat dom' primar pentru ce'a urmat :)).... si chiar as putea spune ca a fost intr'un ceas bun...la mine situatia e inca putin confuza,,, nush la ce o sa'mi foloseasca ca il detest telefonic pe NIchita...
@ the gavrilescu... madam, eu m'as putea obisnui cu gandul ca nu exista stat, primar sau sistem, problema ar ramane insa una destul de aiurea, avand in vedere ca as ramane fara obiectul muncii si ar trebui sa inventez unul ca sa am despre ce scrie :))...

Postări populare de pe acest blog

Kokus strikes again!

Pentru ca ieri, in timp ce eram schingiuita pe altarul jobului a aparut din nou el, la fel de insistent ca intotdeauna, si mai ales pentru ca m-a amuzat din nou repetitiva intrebare, am decis sa ii acord privilegiul(glumesc desigur) de a ma suna! Si la scurt timp, kokus68 s-a transformat dintr-un robot stricat vreme de 4 ani, intr-o voce masculina placuta auzului. Radea surprins si, vreme de cateva minute am avut o conversatie simpatica. Apoi, brusc a devenit insistent si enervant dupa care am realizat ca e momenul sa o inchei. De ce sunt stresanti barbatii, stie cineva?

Nu's fan Vama!

Masina, drum, praf, verde, rau, rau, vapor, mizerie, nisip, mare! Piperata cu doua trei opriri, excursia pana in Vama a fost cel putin interesanta! A, da! Sunt in concedu in caz ca va intrebati! In concediu si lancezesc bucurandu-ma de fiecare secunda fara telefoane, dead-line-uri si nervi gratuiti! Revenind, am fost in Vama. Acolo unde legendele spun ca e frumos, ca atmosfera e bestiala si preturile sunt "de vama"! Mituri false! Eu una am gasit o vama murdara, prea aglomerata in week-end, prea colorata pentru cineva care vine sa-si odihneasca ochii si prea galagioasa pentru cineva care nu vrea decat sa-si bage piciorul! O, da! S-ar putea spune ca sunt deprimata si ca Vama nu mi-a priit! La fel de bine cum s-ar putea spune ca exceptand barbatii insurati, vama era plina de personaje cu parul mai lung ca al meu si ochii impaienjaniti de aerosoli. Vorbesc in termeni marini, sper ca se observa. Si, desi nu fac parte din cei care arata cu degetul, sau sunt ofensati de aparentul de

Chingi sociale si dureri de stomac

De regula recurg la scris cand gandurile incep sa doara-n stomac. Cam asa si acum. Cand simt ca nu mai pot, si atunci e nevoie sa refulez undeva. Inainte ma evacuam de energia aceasta la prieteni. De cand am devenit self employed, pritenii mi i-am vazut rar spre deloc. Si cand mi i-am creat noi, nu au fost ai mei. Cateodata mi-e dor sa am preocuparile dinainte. Cand nu aveam griji legate de facturi ce trebuie achitate, de lucrari ce trebuie finalizate si de rate ce trebuie platite. Mi-e dor sa fiu libera si sa nu-mi pese de nimic. Simt uneori ca am un milion de chingi pe care le trag dupa mine, din obligatiile sociale create in cap, de-a lungul timpului. Si simt ca oblig fara sa vreau si oamenii de langa mine sa-mi duca chingile, ceea ce nu-i drept. Nici pentru mine, nici pentru ei. Nu ma mai simt libera. E alegerea mea, stiu.