Cati ar putea spune ca trecutul este trecut si tot ce a fost este lasat acolo si nu e readus mereu in prezent? As putea sa impart, cunoscand vietile prietenilor mei si generalizand de aici, oamenii in trei categorii: 1.Sunt oamenii pe care ii admir. Incheie, lasa incheiat si uita! 2. Incheie, nu uita dar reprima excelent, desi nu ii admir foarte tare, la ei totul tine de un act de vointa. Si 3. Cei ca mine. Incheie, uita, lasa uitarii, descuie, se uita, isi aminteste, viseaza, doreste, se enerveaza, sufera, incuie si ciclul de la capat de nenumarate ori. Genul care nu se invata minte cu una cu doua si simt nevoia de lame pentru a simti ca traiesc. Si desi nu imi urasc karma, despre care am auzit ca n'ar fi una tocmai usoara, recunosc ca uneori imi e cam ciuda ca atrag fara sa vreau(sau chiar cu dorinta mea expresa, exprimata si facuta publica) tot felul de intamplari din trecut in care personajul central sunt eu. Acum o ora, in timp ce ma uitam la un film, un stimabil necunoscut m...