Printi calare, povesti minunate cu zane si gnomi obraznici. Am sa fiu lapidara si am sa las enumerarea neterminata. Pentru mine definirea lor nu are sens, iar pentru ceilalti sensul capata materializare fireasca doar cand e trecut prin filtrele fiecaruia.
Am cautat multa vreme himere incercand sa fug de himerele care ma bantuiau. Incercand sa inchid ochii sa nu vad ce ma inconjoara. Incercand sa imi inec tristetile in nopti lungi petrecute in aglomeratie. In delirul provocat de minte incetosata, de dorite nestapanite si nedenumite.
Ma uit in mine si imi amintesc vagi urme de vodca tonic. Nu s-au oprit in ficat, asa cum probabil ar zice scepticii. S'au oprit in mine, inundandu'mi creierul de dorinte incetosate.
O vorba de intelept spune asa: ca sa poti obtine un lucru, trebuie sa individualizezi exact dorinta. Sa o definesti, sa o inconjori de realitati practice, sa o traiesti in vis cand inchizi ochii.
Visul meu era un print calare pe un cal alb. Era frumos, destept, inimaginabil de intangibil si dureros de iubitor si atent. Telepat, sensibil, dur si rebel, cu o viata sanatoasa, clara si limpede a carei unic scop in dragoste eram eu.
Asa era visul. Realitatea de acum depaseste insa imaginatia. El pur si simplu este. Si daca viata nu e clara si limpede, si daca totul nu este asa simplu precum in vis gasesc doar o singura explicatie: nu-i usor sa iubesti!
Am fost intotdeauna o turista cand a fost vorba de relatii. Mi-a placut la inceput, am admirat trasaturile barbatesti si fericirile provocate de nou. Mi-a placut servirea, am iubit sapunurile mici si castile de dus,impachetate mereu, exact ca in camerele de hotel ale statiunilor de vacanta.
Ca orice statiune in care innoptezi si decizi sa ramai o vreme, frumusetile locului nu te fac sa ramai. Imi doream mereu acasa, acasa fiind mai mult un loc intim, decat un loc cu reprezentari geografice clare. Un loc unde ma simteam confortabil fara sa fiu nevoita sa imi pun incaltari speciale de explorat si unde nu aveam nevoie de harta pentru a ma orienta.
Ca orice turist dorit de vacanta, zilele petrecute departe de casa reuseau sa imi oboseasca spiritul, daca depaseau durata morala a unui concediu de odihna. Si atunci sapunurile micute, castile de dus si serviile incluse ale pachetului de vacanta nu reuseau sa umple golul de casa.
Barbatii pe care i-am intalnit, barbatii pe care i-am iubit sau am crezut ca i-am iubit sunt precum camerele de hotel in care am dormit, o mai scurta, sau lunga perioada de timp. Relatiile sunt precum calatoriile cu bocanci nepotriviti, dupa care am ramas mereu cu bataturi sau rosaturi si sentimente confuze.
Sunt limpede acum. Sunt acasa intr-o camera de hotel in care am intrat dupa ce am dat foc bocancilor prafuiti si rucsacului de turist. Sunt acasa in tine si rafturile pe care mi le-ai pus la dispozitie mi le-am ticsit de dorinta de tine.
Ti'am zis azi ca imi lipsesti?
Comentarii