Si dupa ce ma aranjeaza frumos parchetul, cu 4 ore de asteptare febrila, timp in care nu m-am miscat nici pana la Sofany sa imi cumpar o sticla de apa, imi iau inima in dinti si ma indrept spre cea de-a doua provocare.
Aveam o stire, cu un rechizitoriu de rahat, cu hoti de lemne, pardon material lemnos si mai aveam nevoie de 3 subiecte de deschidere. Si cum nu stiam exact ce inseamna deschiderea, dar pretindeam ca e imposibil in tot orasul sa nu gasesti una, ma duceam optimista spre Tribunal.
Popasul numarul 1 s-a facut la Judecatorie, unde, impresionata de mirosuri, am cedat dupa primele doua cearsafuri de procese insiruite pe pereti.
Am iesit afara, am tras aer in piept, mi-am zis "Julia, poti sa o faci! Esti cel mai bun reporter" si am intrat inapoi. Pe vremea aceea, atat sectia penala cat si sectia civila din judecatorie se aflau la Scala jos. Da' eu oricum nu stiam ce e aia penal si civil, sau daca stiam nu faceam o diferenta foarte mare intre ele, asa ca mi-era indiferent.
Cu un "Doamne ajuta!" inainte, am intrat sfioasa pentru prima oara intr-o sala de judecata.
Lume multa, caldura mare mon cher. Fara aer conditionat, la 40 de grade si cu multi sateni nemultumiti in fata, procedura mi se parea foarte sinuoasa.
Chiar in fata una vorbea ciudat, pe lateral dreapta alta scria, vis-a-vis un domn se scarpina in nas si vreo 3 tipau luati pozitia 4.
Cu un zambet pe fata, recunosc, ma gandisem la prostii, asteptam sa vad care e pozitia 4. Si se ia pozitia si aflu ca e vb de strigarea unui dosar. Se aude un tipat cu un numar, se striga niste oameni si se dau afara altii.
I-au chemat mai apoi pe rand, sa le puna intrebari stupide, atat aia din fata, care am aflat tarziu ca e judecatoare, cat si doi fraieri imbracati in negru:
"Va rog sa intrebati martorul daca au vazut el ca incidentul s-a produs acasa la Maricica Ghitulica"
"Ati vazut dumneavoastra ca incidentul s-a produs acasa la numita Maricica Ghitulica?"
"Da. Eram in curte aruncau cu chietre!"
"Sa se consemneze raspunsul martorului".
"Da, ma aflam in curte la data producerii incidentului si am vazut cum reclamantii aruncau cu pietre inspre casa Maricicai Ghitulica".
"Maricica era acasa?
"Parata era acasa?"
"Marishica nu era acasa, da' o iesat baietii, si s-o apucat si ei di aruncat".
"Consemnmati va rog.Baietii Maricai au iesit afara si aruncau cu pietre in ceilalti. Maricica nu era acasa"...
Si un sir lung de intrebari stupide, ca sa se stabileasca exact vinovetii a continuat vreme de juma' de ora.
Io n-am inteles nimic, nici de ce se repetau intrebarile de zece ori, nici de ce omu' ala nu era lasat sa povesteasca cum stia el si nici cine e reclamantul si care e paratul...Era clar ca toti, oricare ar fi fost ei, aruncau cu pietre. Chiar si pentru un necunoscator ca mine. Si, pentru ca sirul de intrebari se cam incheiase, iar judecatoarea a zis ca ramane in pronuntare si a stabilit data, am iesit frumusel din sala si asteptam sa iasa cei cu pietrele.
6 baietani, frumosi, tinerei si amendati mi-au aparut in fata ochilor. Cu reportofonul pornit in mana si cu tupeu de jurnalista adevarata, le-am zis ca am vazut cazul inauntru si ca vreau sa imi povesteasca mai multe despre el.
Povestea era simpla: erau 6 frati, mutati la Aroneanu din cauza datoriilor la intretinere, cu parinti divortati si lasati cu mama, care au dat de smecherii din comuna.
Enervati ca iesenii au venit cu aere la ei in sat, dupa mai multe discutii in contradictoriu si mai multe impunsaturi cu bardita, smecherii din Aroneanu s-au adunat sa le faca felul astora din Iasi.
Aveam o stire, cu un rechizitoriu de rahat, cu hoti de lemne, pardon material lemnos si mai aveam nevoie de 3 subiecte de deschidere. Si cum nu stiam exact ce inseamna deschiderea, dar pretindeam ca e imposibil in tot orasul sa nu gasesti una, ma duceam optimista spre Tribunal.
Popasul numarul 1 s-a facut la Judecatorie, unde, impresionata de mirosuri, am cedat dupa primele doua cearsafuri de procese insiruite pe pereti.
Am iesit afara, am tras aer in piept, mi-am zis "Julia, poti sa o faci! Esti cel mai bun reporter" si am intrat inapoi. Pe vremea aceea, atat sectia penala cat si sectia civila din judecatorie se aflau la Scala jos. Da' eu oricum nu stiam ce e aia penal si civil, sau daca stiam nu faceam o diferenta foarte mare intre ele, asa ca mi-era indiferent.
Cu un "Doamne ajuta!" inainte, am intrat sfioasa pentru prima oara intr-o sala de judecata.
Lume multa, caldura mare mon cher. Fara aer conditionat, la 40 de grade si cu multi sateni nemultumiti in fata, procedura mi se parea foarte sinuoasa.
Chiar in fata una vorbea ciudat, pe lateral dreapta alta scria, vis-a-vis un domn se scarpina in nas si vreo 3 tipau luati pozitia 4.
Cu un zambet pe fata, recunosc, ma gandisem la prostii, asteptam sa vad care e pozitia 4. Si se ia pozitia si aflu ca e vb de strigarea unui dosar. Se aude un tipat cu un numar, se striga niste oameni si se dau afara altii.
I-au chemat mai apoi pe rand, sa le puna intrebari stupide, atat aia din fata, care am aflat tarziu ca e judecatoare, cat si doi fraieri imbracati in negru:
"Va rog sa intrebati martorul daca au vazut el ca incidentul s-a produs acasa la Maricica Ghitulica"
"Ati vazut dumneavoastra ca incidentul s-a produs acasa la numita Maricica Ghitulica?"
"Da. Eram in curte aruncau cu chietre!"
"Sa se consemneze raspunsul martorului".
"Da, ma aflam in curte la data producerii incidentului si am vazut cum reclamantii aruncau cu pietre inspre casa Maricicai Ghitulica".
"Maricica era acasa?
"Parata era acasa?"
"Marishica nu era acasa, da' o iesat baietii, si s-o apucat si ei di aruncat".
"Consemnmati va rog.Baietii Maricai au iesit afara si aruncau cu pietre in ceilalti. Maricica nu era acasa"...
Si un sir lung de intrebari stupide, ca sa se stabileasca exact vinovetii a continuat vreme de juma' de ora.
Io n-am inteles nimic, nici de ce se repetau intrebarile de zece ori, nici de ce omu' ala nu era lasat sa povesteasca cum stia el si nici cine e reclamantul si care e paratul...Era clar ca toti, oricare ar fi fost ei, aruncau cu pietre. Chiar si pentru un necunoscator ca mine. Si, pentru ca sirul de intrebari se cam incheiase, iar judecatoarea a zis ca ramane in pronuntare si a stabilit data, am iesit frumusel din sala si asteptam sa iasa cei cu pietrele.
6 baietani, frumosi, tinerei si amendati mi-au aparut in fata ochilor. Cu reportofonul pornit in mana si cu tupeu de jurnalista adevarata, le-am zis ca am vazut cazul inauntru si ca vreau sa imi povesteasca mai multe despre el.
Povestea era simpla: erau 6 frati, mutati la Aroneanu din cauza datoriilor la intretinere, cu parinti divortati si lasati cu mama, care au dat de smecherii din comuna.
Enervati ca iesenii au venit cu aere la ei in sat, dupa mai multe discutii in contradictoriu si mai multe impunsaturi cu bardita, smecherii din Aroneanu s-au adunat sa le faca felul astora din Iasi.
Comentarii